miercuri, 25 februarie 2009

visul

"And in the shadows
I think of you
I close my eyes
I think of you
Now I'm falling
I think of you
" -
Tanita Tikaram - I think of you

... pasii lor razbat lin pe trotuar ferindu-se sa nu calce peste iubiri nefericite sau sa starneasca patimi nebanuite, alunecand prin multime ocolind dorinte nespuse, vise zbuciumate, impartasind doar cuvinte goale si doar ale lor priviri sunt pline de intelesuri numai de ei stiute.

si care altul ar fi rostul acelei zile gri, friguroase decat ca ea sa simta caldura apropierii lui, sa caute ardoarea pasiunii dintr-o privire sau linistea dintr-un cuvant rostit iubit?

si ce conteaza toata forfota ce trece pe langa el de vreme ce lumea si-a gasit, alaturi de ea, sensul pierdut si pamantul nu se mai invarte decat pentru ei doi? si el nu simte decat cum sloiurile de gheata i se topesc in adancul inimii si il invaluie o binecuvantata seva din care-i va renaste viata

dar nu s-au scris inca cuvintele ce si le-au rostit ei doi si oricum nimeni altcineva nu ar fi deslusit dincolo de ele intelesul celor impartasite din apropierea privirilor si din strangerile de mana.

si daca i-ai privi, nu ai sti decat ca s-au cautat multa vreme unul pe celalalt si ca e momentul lor acum, e ziua lor in care razbat pe acele poteci necunoscute cautand impreuna inca iubirea

...si,deodata, a simtit atingerea molatica a sarutului ei ce i-a incatusat usor buzele intr-o dulce apasare parca staruind sa cuprinda totul in acel singur gest.

a intins mainile pentru a o imbratisa si a se rataci amandoi de lumea efemera si nepasatoare ce ii inconjura in acea zi in care pentru ei pe cer se intalnea soarele cu luna dincolo de norii din privile celor din jur.

dar prea tarziu...timpul s-a scurs, momentul trecuse, vraja s-a rupt iar viata isi epuizase doza infima de fericire ce i-o putea oferi.

pana si ziua era pe sfarsite, dar e fericit:  poarta urma sarutului pe buze ...
 


























 

marți, 17 februarie 2009

nocturne



...
"Intr-o zi a fost intrebat:
- Ce numesti creatie? Caci, daca e vorba de o inventie remarcabila, putini sunt capabili de aceasta. Deci nu vorbesti decat despre cativa, ce se intampla insa cu ceilalti?
Tatal meu le-a raspuns:
- A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi. Inseamna a da de-a curmezisul o lovitura de dalta in piatra. Putin conteaza destinul actiunii. Acest efort ti se pare, poate, steril tie, orb care privesti de aproape. Dar indeparteaza-te. Priveste miscarea acestui cartier al orasului. Nu vei vedea acolo decat o mare fervoare si praful aurit al muncii. Si gesturile ratate nu le remarci. Caci aceasta multime aplecata asupra operei muncii sale isi cladeste palatele sau rezervoarele, sau marile gradini suspendate. Operele se nasc in mod necesar din vraja degetelor sale. Si iti spun, ele se nasc atat din munca celor care-si rateaza miscarile, cat si din a acelora carora le reusesc. Caci nu poti imparti omul. Iar daca ii vei pastra doar pe marii sculptori, nu vei mai avea mari sculptori. Cine ar fi atat de nebun sa-si aleaga o meserie care da atat de putine sanse de a trai? Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati. Ei ii servesc drept scara si-l ridica. Iar dansul frumos se naste din fervoarea dansului. Iar fervoarea dansului cere ca toti sa danseze, chiar cei care danseaza prost, caci astfel nu exista fervoare, ci academie pietrificata si spectacol fara inteles."
Saint-Exupery - "Citadela"













Cativa stropi de ploaie, un geam, lumini, oras...