2012 Sony World Photography Awards

Acum, pentru ca a mai trecut din adrenalina, am sa pun aici si poza in cauza la o rezolutie ceva mai buna. Nominalizarea mea a fost ceva neasteptat asa ca, in ciuda eforturilor mele de a spune ceva inteligent ca sa dau pe spate cititorul, mai bine adresez invitatia de a petrece un minut doua printre momentele din viata mea capturate atat cat am stiut de bine si puse pe acest blog sau pe site-ul www.ihrenciuc.ro.
Multumesc anticipat pentru suport.

Atat de simplu (singur)

Nu vad.
Cateodata, pur si simplu nu pot vedea.
Oricat m-as invarti in jurul lor nu pot vedea...
Si am ales natura.

Despre zbucium si liniste

Despre ce as putea vorbi atunci cand postez imagini de pe munte decat de zbucium si liniste. Acum. aici, din fata monitorului,  nu-mi ramane decat sa ma gandesc la clipele minunate de acolo de sus cand te opresti din urscusul anevoios, mai furi o pauza doar sa admiri in sunetul sacadat al propriei respiratii, frumusetea si salbaticia locurilor. Nimic nou, doar o pereche de bocanci, un rucsac, un aparat foto si placerea de a urca acolo sus pentru a simti frumos.

Landscape drops

Echo from the sun

Tam tam cu The Mono Jacks si Cuantune

E weekend si cum nu am mai fost de ceva timp la un concert, am ochit Tam Tam music fest . o idee buna de a aduce timp de o noapte , pe scene diferite, mai multe stiluri de muzica (fiecare stil cu clubul sau). In functie de gusturi si de programul de desfasurare ne-am bucurat ca am avut cum sa vedem Cuantune si The Mono Jacks.
Concertul celor de la Cuantune a avut loc la Clubul Taranului, locatie care se dovedeste intotdeauna prea putin incapatoare.Bineinteles ca nu a inceput concertul la ora stabilita, ca reflectoarele care ar fi trebuit sa lumineze artistii erau de un vinetiu cadaveric, ca publicul a venit ca de obicei, la vreo jumatate de ora de la anuntarea inceperii spectacolului si ca a reactionat ca si cum ar fi fost ca la un dineu unde muzica e ceva care sa umple discutiile mondene.
Noroc de cei de la Cuantune ca au cantat bine si au reusit sa ne faca sa rezonam pe acordurile lor. M-a impresionat vocea solistei Elizabeth care are un timbru aparte si care m-a facut sa ma gandesc la Duffy precum si pianul (orga) lui Alexandru Olteanu care a dus muzica spre acordurile de jazz promise. Ne-au impresionat cei de la Cuantune si asteptam si un album din partea lor

De la Clubul Taranului am "zburat" spre Club Control ca sa-i vedem pe The Mono Jacks la a caror lansare de album am fost tocmai acum un an. Spre deosebire de Clubul Taranului, aici atmosfera era, nu incalzita, ci incinsa de-a dreptul de Dekadens a caror ultima melodie pe scena ne-a cam lasat cu gurile cascate. Am promis ca-i vom avea in vizor de acum.
The Mono Jacks au facut un concert de zile mari cantandmajoritatea pieselor de pe album, 2 piese in limba romana precum si single-ul "Woman". Concertul a fost parca dintr-o suflare, fara prea multe pauze, reusind sa dezlantuie publicul cum rar am vazut culminand cu ultima piesa, "Push the pedal", cand delirul a atins cote maxime de s-a vazut ca nici baietilor nu le prea ardea sa plece de pe scena.  Tot ce sper acum este ca noul material care va lansat pe 8 decembrie sa fie macar la nivelul noului single "Woman". Le tinem pumnii :)

autumnal

autumnal. in baierile unui suflet a patruns toamna dar nu prin frig si umezeala ci numai cu o culoare. prin camerele sufletului a razbatut lumina. nu mult pentru a inunda  fiecare ungher ci timid pentru a lumina colturile ascunse acolo unde  nici el nu cunostea ca exista si unde nu a fost descoperit pana acum.
atat de diferit si totusi atat de aproape. sufletul s-a intors rece si cu greu s-a incalzit in lumina autumnala. acum palpita cand si cand deasupra ungherelor intunecate de saptamani reci si singure dar a venit toamna. nu e grav dar va veni si iarna cand totul va fi in alb si negru...

.

O femeie singura

"O femeie singura" este titlul unui spectacol pe care la care am fost si care a avut premiera pe 26 septembrie la Clubul Taranului. Am urmarit fascinat spectacolul, transpus in atmosfera apasatoare a acestei piese de catre protagonistul ei. Fiind un "one man show" dramatic, nu se putea alege o actrita mai potrivita decat Maia Morgenstern care stie sa interpreteze rolul unei femei inchisa la propriu si la figurat in casa familiei sotului ei.
Prefer sa nu mai vorbesc mai mult despre spectacol ci doar sa va recomand cu caldura sa il vizionati. Mai multe fotografii pe http://www.ihrenciuc.ro/maia.html

O zi de toamna acasa