Despre ce as putea vorbi atunci cand postez imagini de pe munte decat de zbucium si liniste. Acum. aici, din fata monitorului, nu-mi ramane decat sa ma gandesc la clipele minunate de acolo de sus cand te opresti din urscusul anevoios, mai furi o pauza doar sa admiri in sunetul sacadat al propriei respiratii, frumusetea si salbaticia locurilor. Nimic nou, doar o pereche de bocanci, un rucsac, un aparat foto si placerea de a urca acolo sus pentru a simti frumos.
Excelente ipostaze! Felicitari!
RăspundețiȘtergere